Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Măsurile capabile să remedieze problemele și să permită unui oraș mic, să concureze mult mai eficient cu marile orașe ca locuri de viață și de activitate au în vedere aspectele de dezvoltare a unor specializări prin exploatarea avantajelor naturale și istorice. În primul rând vă voi prezenta avantajele naturale și istorice ale orașelor mici: calitatea forței de muncă, resursele locale, prezența unei universități sau a unui centru de cercetare, atracția mediului natural și a regiunilor înconjurătoare. Una dintre cele mai mari facilități care ne este oferită de orașele mici este calitatea vieții comparativ cu zonele urbane.     Dezvoltarea infrastructurilor și a serviciilor necesare pentru a susține creșterea firmelor și a locurilor de muncă, include și creșterea posibilităților de educație și formare profesională cerute de industriile și serviciile locale.     De asemenea, pentru întărirea capacității locale de planificare și de punere în practică a unei strategii de dezvoltare urb

Publicăm un prim articol, realizat de Cristina Tăbăcaru, dedicat dezvoltării comunitare.    Cultura și diversitatea reprezintă domenii cheie ale competenței orașului. O viziune culturală pe termen lung poate fi o legătură esențială în planurile orașului pentru dezvoltare economică și socială. Prin urmare, unitățile și activitățile de cultură ar trebui să facă parte dintr-o abordare integrată a planificării orașului și regenerării urbane.   Asemenea mediului, amenajările culturale reprezintă un element cheie determinant al atractivității orașului. În special, o cultură diversă și vibrantă este un factor de localizare important pentru atragerea forței de muncă specializate și a industriilor creative. În plus, mândria locală, identitatea și imaginea pe care orașul o prezintă lumii sunt în mare parte determinate de calitatea scenei culturale locale. Cultura este importantă pentru toate orașele, dar în special pentru schimbarea imaginii de oraș degradat.   Festivalurile de muz

Strategia Europa 2020 a fost adoptată în cadrul Consiliului European din 17 iunie 2010, pe fondul unei crize economice profunde şi al intensificării provocărilor pe termen lung, precum globalizarea, presiunea asupra utilizării resurselor şi îmbătrânirea populaţiei. Strategia Europa 2020 propune o nouă viziune economică, care să ajute UE să iasă din criză şi să edifice o economie inteligentă, durabilă şi favorabilă incluziunii, cu niveluri ridicate de ocupare a forţei de muncă, de productivitate şi de coeziune socială. Strategia se fundamentează pe trei priorităţi tematice , care se întrepătrund şi se condiţionează reciproc: creştere economică inteligentă: dezvoltarea unei economii bazate pe cunoaştere şi inovare; creştere economică durabilă: promovarea unei economii mai eficiente din punctul de vedere al utilizării resurselor, mai ecologice şi mai competitive; creştere economică favorabilă incluziunii: promovarea unei economii cu o rată ridicată a ocupării forţei de muncă, în m