Asociația SUPER TINERI (ASIRYS)

Dacă m-ar întreba cineva care a fost cel mai frumos moment trăit de mine, anul acesta, în Finlanda... n-aș ști să zic, pentru că au fost prea multe. Ce știu sigur să zic este că am avut cea mai frumoasă experiență de până acum! Helsinki nu a fost atât de rece precum mi-erau fricile. Desigur, uneori abia puteam ieși din casă din cauza nămeților, la -10 grade, însă ce a înseninat cu adevărat zilele a fost motivația de a descoperi și a crea amintiri. După un an plin de activități, sunt recunoscătoare pentru această oportunitate care m-a învățat mult mai multe decât m-am așteptat înainte să plec de acasă. Eram convinsă că voi învăța foarte multe lucruri noi, dar în final sunt surprinsă de toate experiențele la care nu m-aș fi așteptat niciodată. Am legat prietenii, am descoperit stiluri noi de viață, mi-am dat seama că lumea este atât de diversă și diferită, încât nu pot trăi cu aceleași idei și păreri, ci ar trebui să accept schimbarea și să îmbrățișez necunoscutul. Despre mine cunosc mul

Sunt mai aproape de finalul proiectului, iar nostalgia îşi face simţită prezenţa. La începutul stagiului de voluntariat m-am concentrat mai mult pe dezvoltarea profesională şi pe abilitățile pe care le pot dobândi aici, însă consider că dezvoltarea mea a avut loc mai mult pe plan personal. Am învăţat lucruri despre mine, regăsindu-mă într-un context nou, creându-mi o nouă viaţă de la zero. De la ultimul meu raport, s-au mai adăugat câteva activităţi noi care m-au ajutat să înţeleg mai bine munca din spatele unui ONG. Am participat pentru prima dată la desfăşurarea unui proiect Erasmus KA3, la finalul căruia am înţeles cum funcţionează networkingul, am descoperit organizaţii cu misiuni diverse şi am prezentat unul dintre proiectele mele preferate la care am lucrat vara aceasta “Make youth voice heard”. Acest proiect înseamnă foarte mult pentru mine deoarece are un mesaj puternic în care cred datorită faptului că am conştientizat că tinerii chiar pot face schimbări semnificative în comun

De la ultimul meu articol, s-au mai scurs două luni pline de activităţi în Sicilia. Un lucru pe care l-am auzit foarte des în această perioadă, a fost că sunt o persoană curajoasă pentru că am decis să iau parte la o așa experienţă, la doar 18 ani. Pentru mine nu a fost curaj, a fost o decizie bine calculată şi o dorinţă de a explora, pe care am avut-o încă de când am aflat pentru prima oară de Corpul European de Solidaritate. O recomandare pe care o fac de fiecare dată când am ocazia să facilitez atelierul despre proiectele Uniunii Europene, este că fiecare decizie trebuie să fie bine documentată. Până în momentul în care am ajuns să fac voluntariat în Palermo, au existat luni de zile în care am căutat proiectul potrivit mie, luni în care am avut interviuri cu diverse organizaţii din Europa, ca în cele din urmă să aleg primul proiect pentru care am aplicat. Acest proiect e ca o carte deschisă, iar eu vreau să îi descopăr fiecare capitol. Ceea ce îmi place cel mai mult a

Mi-am promis că voi face un rezumat după fiecare lună petrecută în Finlanda, însă nu am reușit. Șase luni deja au zburat, iar eu încă simt că m-am mutat în Helsinki acum o săptămână. În același timp, am senzația că au trecut șase ani, și este un sentiment ciudat, fiindcă timpul pare să se scurgă în mod diferit pentru mine. S-au întâmplat atât de multe în aceste șase luni, încât nu mi le mai amintesc pe toate, așa că trebuie să mă uit în galeria telefonului, să văd ce poze am făcut, prin ce locuri am trecut, și ce oameni am întâlnit. Am avut ocazia să-mi exersez abilitățile de lider organizând și facilitând training-uri de on-arrival pentru câteva grupuri de voluntari internaționali. Probabil asta a fost partea mea preferată, pentru că am întâlnit peste 50 de voluntari din toată Europa în mai puțin de două luni. Am avut contact și cu comunitatea locală, prin intermediul unor evenimente și festivaluri unde ne-am promovat proiectele, încurajând tinerii să participe în mobilități internați

În momentul în care am devenit voluntar în Asociaţia Super Tineri (ASIRYS) nu credeam că planurile mele de viitor se vor contura altfel decât îmi imaginam înainte. Am căutat să ies din monotonie, și văzând câte oportunităţi pot avea tinerii, am decis să aleg proiectul potrivit mie din Corpul European de Solidaritate. Astfel, în acest moment, mă aflu în minunata Sicilia, în orașul Palermo, înconjurată de tineri din diferite colţuri ale lumii. A trecut deja o lună de când fraza mea preferată este “non parlo italiano”, o lună plină de provocări, şi de amintiri frumoase, chiar dacă asta poate sună a clișeu. Am avut ocazia să descopăr atât cultura siciliană, cât şi oamenii de aici care mă fac să nu simt atât de tare dorul de casă. Timp de două săptămâni am făcut parte dintr-un work-camp, desfăşurat la o mănăstire, activitate pe care am acceptat-o cu reticenţă datorită gândirii pe care o aveam despre astfel de locuri însă am rămas plăcut impresionată de personalitatea glumeaţă şi prietenoasă